Un film indian in seara asta?

Acest material este bazat pe rezultatele unui studiu calitativ realizat de Mercury Research in august 2003. Publicul investigat a fost compus din femei si barbati, 30-45 de ani, care au vizionat cel putin 2 filme indiene in ultimele 2 luni.

Cu siguranta, structura audientei filmelor indiene difuzate de posturile romanesti de televiziune in ultima vreme este diversa, cu siguranta este vorba despre un public variat si despre mai multe profile de consumatori de televiziune. Cu siguranta, este vorba in parte de nostalgia vremurilor in care filmele indiene, optiuni aproape exclusive de divertisment, umpleau cinematografele. Un prilej de a retrai intalnirile romantice din tinerete, emotiile, lacrimile, strangerile de mana intr-o sala intunecata de cinematograf, imaginea stearsa a iubitului, iubitei, idealismul dinainte de casnicie, copii, dinainte de grija zilei de maine. Sau, dupa caz, pretextele de a chiuli o zi intreaga de la scoala si a aduna seara in fata blocului, la povesti, o gasca intreaga de copii cu gurile cascate care se vor visa apoi noaptea catarandu-se pe un munte alaturi de Raj.Dar dincolo de nostalgia regresiei, ce altceva explica succesul din ultimele luni al filmelor indiene? O serie de interviuri calitative cu persoane care fac parte din audienta acestor luni a permis o incursiune in motivatiile mai profunde ale alegerii unui film indian ca divertisment de weekend. Studiul nostru, prin natura metodologiei calitative, nu isi propune sa ofere o descriere reprezentativa a publicului filmelor indiene, ci sa ofere doar una dintre perspective. Persoanele intervievate fac parte din generatia de 30-45 de ani, parte dintre ei casatoriti, parte divortati sau necasatoriti, cu sau fara copii. Cu totii adepti a ceea ce ei numesc "filmul clasic indian" (dupa cum se va vedea in continuare).

O tema centrala identificata in urma discutiilor este escapismul. Experienta vizionarii unui film indian este descrisa in primul rand ca o stare de liniste, calm, ca o regasire a unui echilibru emotional, pe cand viata de zi cu zi este traita de persoanele intervievate in registru opus. O incursiune anterioara interviurilor propriu-zise in modul in care acesti oameni se raporteaza la realitate a relevat faptul ca adaptarea la lumea moderna inseamna un efort prea puternic resimtit, pentru care cauta constant compensare. Fireste, aceasta situatie descrie o mare parte a generatiei adulte a societatii romanesti, confruntata cu o rasturnare de valori si “reguli ale jocului”. Cu toate acestea, o comparatie intre consumatorii si non-consumatorii de filme indiene, cu profile demografice similare, indica la cei din urma eforturi mai degraba de adaptare si lupta, in timp ce primii sunt mai inclinati catre resemnare si evadare.  

Filmul indian este, pe de o parte, refugierea in savurarea unui spectacol complex. Muzica si decorurile sunt ingrediente importante in aceasta experienta. In plus, prin muzica se produce catharsis-ul, transfigurarea, muzica este privita ca elementul care face ca greutatile sa fie trecute mai usor (“oricat de triste ar fi personajele, atunci cand canta starea lor de spirit se schimba”). Pe de alta parte, prin comparatie cu filmele hollywoodiene, structura narativa este curgere lina, previzibila, urmand constructia simpla si clara a unei povesti pentru copii, a unui basm. Personajele insesi se incadreaza in stereotipurile personajelor din basme (eroul, raufacatorul, ajutorul eroului, personajul dorit/ fata etc.) iar actiunea urmeaza schema tipica descrisa de Propp (aparitia eroului, prejudiciul adus eroului/ interdictia/ deposedarea eroului de un obiect sau un personaj drag, conflictul cu raufacatorul/ lupta corelat cu interventia altor personaje in sprijinul eroului, solutia/ victoria/ reintregirea etc.). Nevoia de echilibru apare in declaratiile respondentilor care in mod evident prefera si aleg finalurile fericite, in care “se intampla ceea ce vrei sa se intample”, in care “binele invinge raul” si solutia este aceeasi cu cea propusa de basme (filmul cu care “nu risti”, cu care “mergi la sigur”). Paralelismul cu povestile pentru copii, al caror rol psihologic este acela de a instaura linistea peste conflictele interne ale copilariei, ne aduce in aceasta arie a cautarii confortului psihologic cu orice pret printr-un escapism total. Pe scurt, filmul indian aduce iluzia unei vieti fara zbateri, care curge lin si previzibil catre un final fericit.

O a doua tema, previzionata de altfel si de ideea escapismului este compensarea. Compensarea unor valori pierdute, a unor neimpliniri sau esecuri (in contextul rasturnarii de valori de care vorbeam mai devreme). Filmul indian este un promotor al unor valori traditionale care corespund aspiratiilor. Viata ca un film indian este o viata guvernata de dragoste (in ipostaza ei romantica, clasica, aspirationala) si de alte valori clasice (justitia, dreptatea), o lume a unor roluri traditionale (barbatul puternic – “luptatorul”, femeia supusa si in acelasi timp protejata, fiul devotat pentru care familia este o valoare centrala). Filmul indian compenseaza frustrarile mamei care se simte neglijata de fiul si sotul ei, ale sotului nostalgic dupa primii ani de casnicie cand sotia nu pretindea sa schimbe canalul in cel mai important moment al meciului, ale angajatului umil care viseaza de ani de zile sa ajunga si el “sef peste sefi” si sa-si faca dreptate.

O mare parte din publicul consumator de filme indiene intervievat de noi s-a dovedit a fi de asemenea public al telenovelelor, o parte din motivatii fiind similare (povesti cu final fericit, povesti de dragoste care guverneaza existenta, personaje idealizate). Totusi, filmul indian se pliaza mult mai bine pe tipul de nevoi descris aici. Filmul indian traieste exclusiv din stereotipurile clasice, simple. Telenovela evolueaza catre modernitate, valorile nu sunt neaparat cele traditionale si nici nu au putere absoluta asupra individului (care nu le respecta intotdeauna), conflictele sunt mai complexe. In filmul indian, pe de alta parte, personajele exista numai in relatie cu conflictul central, parand lipsiti de alte griji (descrisi de respondenti ca "oameni care nu lucreaza, care nu au griji").   Oricat de previzibila, telenovela nu se supune principiului curgerii line, simple, nu aduce neaparat liniste si relaxare, ci dimpotriva, multiplica conflictele, complica existenta (chiar daca, intr-un final indepartat echilibrul este regasit). In plus, telenovela functioneaza aspirational in plan material (o lume a hainelor de lux, a caselor de lux, a masinilor de lux), in timp ce filmul indian propune oameni "simpli" cu un mai mare potential de identificare, jucand pe stereotipul traditionalist al valorilor morale mai presus de cele materiale.

Desi nu ne-am propus sa cautam reteta succesului filmelor indiene pentru intreaga audienta impresionanta pe care acestea au inregistrat-o, ci ne-am declarat intentia de a intelege doar una dintre perspective, o intrebare se ridica: in ce masura succesul din ultimul timp al filmelor indiene se datoreaza unor asfel de mecanisme? Pentru ca, daca acestea sunt mecanismele principale, atunci radiografia unei parti a societatii romanesti arata asa cum am descris aici. Inadaptare, escapism, evadare, nostalgie, neimplinire…  

Nota: Nici o parte a acestui material nu poate fi reprodusa fara acordul scris din partea firmei Mercury Research.

Oana Rengle

Qualitative Research Manager Mercury Research